Blog

Taica-meu zicea ca maistrul lui de la fabrica ii spunea ca nu e timisorean ala care n-a facut baie in Bega la Uzina. Dupa ce s-a desfiintat acel strand, tata (moldovean venit in 1944 ca refugiat calare pe vagon) spunea ca dupa parerea lui timisorean sadea e cel care a stat suficient de mult in Timisoara incit a avut ocazia sa  se dea pe gheata pe Bega. Eu ii raspundeam cu traducerea celebrului vers al lui Villon: dar unde sint zapezile de altadata?

Eh, uite ca au venit si zapezile alea, si frigul, si am avut ieri ocazia sa ma dau pe gheata pe Bega. Bine, un metru-doi de la mal doar, ca am totusi peste 80 kile si desi inca n-am facut baie in Bega niciodata (spre rusinea mea), nici nu vreau sa sparg gheata in acest domeniu, nici la propriu si nici la figurat!

Am calcat pe gheata de pe Bega in locul unde pe vremuri era podul de cale ferata ce ducea pe linga Piata Lahovary spre Resita. Am facut si citeva poze pe malul Begheiului, in 2-3 locuri.

[Show as slideshow]

Am incarcat aseara 21 casete cu film alb negru de 35mm. Film oarecare, Kentmere ISO 100 facut de Ilford, care statea din toamna nefolosit in singurul bulk loader pe care il am. Si  mai am inca doua role de cite 100 ft de film neincepute, Kodak Tmax 100 pe care de-abia astept sa le folosesc.

Avind atitea filme, am zis ca azi ies la o tura de pozat prin Timisoara: Bega e inghetata bocna, eveniment ce nu se intimpla an de an.

Am schimbat bateriile intr-unul din Olympusurile OM-4, am incarcat filme in toate aparatele, am pus unul cu teleobiectiv in geanta, unul cu obiectiv mic pe umar, (ca sa nu ma obosesc sa tot schimb obiectivele), si am coborit sa deszapezesc masina lui Ramo. Ca a mea e cu bateria moarta…

Juma’ de ora mai tirziu am revenit acasa transpirat si nervos. N-am reusit sa ies: masina e pe o panta de gheata pe care pus si simplu nu am putut-o urca. Am lasat geanta cu aparatul greu, cu teleobiectiv si am plecat pe jos, cu Oly-ul la care schimbasem bateria aseara. Cu obiectiv mic, de incape in buzunar. Am ajuns pe podul pietonal din spatele Parcului Copiilor si hai sa fac o poza. Click si atit! Clack nu s-a mai auzit… Futui! Verific bateria: moarta!

Desi pe ambalaj scrie 06 2021, n-a tinut nici macar pentru o poza. Frigul e de vina, fiindca ajuns acasa, dupa jumatate de ora am auzit si clack-ul… Baterii luate de pe internet, cu duzina!

Asa ca m-am intors acasa cu coada intre picioare. No pictures today…

Am poze de iarna trecuta, dar nu-s acelasi lucru.

P.S. Vind ieftin baterii 2 LR76, CR1/3N, K58L, DL1/3N, CR11108. Ofer garantie pina la deschiderea ambalajului

Cred ca intr-o viata anterioara am fost ciorditor de fier vechi. Altfel nu-mi explic de ce in fata la Sagrada Familia fiind, intre ah-uri si oh-uri in toate limbile de circulatie internationala io eram mai captivat de multitudinea de modele de capace de fonta de pe trotuar decit de mugurii si basoreliefurile, schelele si macaralele catedralei. Imi place Barcelona, am mai zis, si o admir la fel de mult si fara catedrala vesnic in constructie. De santiere sint satul si sincer ii compatimesc pe inginerii de acolo: cu atitea brizbrizuri de facut nici nu ma mir ca nu e gata de un secol si ceva incoace. Din politete am pus poze cu catedrala deja, asa ca acum pun din placere poze cu capace de canal.

Am mai pozat capace de canal si in America, si in Europa, am ajuns sa fac citeva poze si de “medalii pe asfalt” din Africa.

Cit despre cele din Gibraltar, m-au cam dezamagit: ma asteptam la ceva cu blazonul orasului (asa cum e capacul de la apometru). Cind colo, niste chestii patrate, sau genericele capace facute de Pont a Mousson ce le intilnesti si-n Romania mai nou. Asta e, macar marocanii si spaniolii le au personalizate, chiar daca unele sint tocite.

Da, am vazut boutique-ul cu fulare, sepci, tricouri, mingi, etc al fan-clubului lui FC Barcelona! Am asteptat un sightseeing bus cam 20 minute in fata lui, cind am iesit din Parcul Guell. Era deschis, chiar duminica dupa-amiaza fiind. Si nu, n-am luat nimic de acolo, de fapt nici de curiozitate n-am intrat in el. Si nici poza macar nu i-am facut! Un mare pacat al meu e ca nu imi place fotbalul. Nu cred ca v-am zis, cind a fost finala Steaua-Barcelona (da, atunci cu cele 3 de 11 metri aparate de Duckadam) am dormit toate cele 90 minute de joc, plus prelungirile. M-au trezit urletele din ambient si asa am vazut loviturile la 11 metri. Eram in armata la vremea aia si eram capabil sa dorm oriunde, oricit.

Astea fiind zise, deci am fost la Barcelona. Si am si vizitat-o din fuga unui bus din ala cum am auzit ca au aparut si la Bucuresti (deci cred ca am reducere de 10%, ca asa scrie pe pliant: oriunde in lume sint City Sightseeing buses, daca-l prezint mi se face rabat la pret).

De data asta nu s-a mai repetat ghinionul de anul trecut de la Amsterdam, cind in loc de 8 ore intre avioane am avut doar 3, deci nici o sansa sa ajung in cartierul cu curve sau sa bag un joint… Nu ca as fi genul, dar macar sa fi aruncat o piatra intr-unul din canale si sa ma pis in centru… Am profitat deci de cele 10 ore pline intre avionul de la Malaga si cel spre Timisoara si am dat o raita prin orasul lui Gaudi.

Scump ca naiba transportul, busul de la aeroport la Piata Catalunya si apoi cel turistic, pentru doua persoane a fost peste 70 euro (72 mai exact). Insa a meritat, si daca mai ajungem acolo o sa repetam figura, dar cu conditia sa stam macar un week-end.

N-am repetat greseala din Malaga unde ne-a pus dracul sa halim tapas (vorba-vine: “halim” ca am lasat in bol chestia aia neagra urit mirositoare si cu gust de mat gros de porc fiert cu tot cu rahatul din el), asa ca am intrat la Burger King unde am devorat un whooper menu. Mi-a parut rau apoi, fiindca dupa aia am descoperit alaturi Hard Rock Cafe, iar eu fiind membru All Access am prioritate la loc la masa si 10% reducere. Adica mincam un T-bone steak sub masina la pret de burger fiindca odata cu plata tricourilor (io cu The Who si Ramo cu Jimi Hendrix) am trecut de 200 puncte in cont ceea ce inseamna ca mi-au dat inca 20 dolari. Nu-i nimic, gasesc eu un Hard Rock Cafe unde sa-i cheltui… De ce am zis “sub masina”? O sa vedeti in poze.

Superb oras Barcelona. M-a cucerit definitiv cu eleganta, curatenia, clima, verdeata, vechiul si noul.

Spania in general este mult mai frumoasa decit m-as fi asteptat, am inteles in sfirsit cum cineva poate decide la 54 ani sa lase balta o cariera stralucitoare de medic in Timisoara pentru a se muta acolo, si nu in Marea Britanie, de exemplu. E suficient sa citesti o statistica oficiala ce zice ca peste un milion de englezi traiesc in Spania. Mai multi chiar decit romani.

Revenind la Barcelona (cu vorba doar, desi sper sa ma mai duc acolo) mai spun doar ca l-am trecut pe lista mea de suflet, alaturi de Munchen, Viena, Praga, New York, Budapesta si Berlin. Si asta e mare lucru fiindca in Munchen am stat 3 ani, la New York un an, Budapesta am vizitat-o de zeci de ori.

Am peste 900 poze, asa ca sa nu aveti pretentia sa le pun pe cele mai frumoase. Mai bine va urcati curul in avion (e 30-35 euro un zbor cu Wizz-ul) si mergeti sa vedeti cu ochii vostri!

[Show as slideshow]