Welcome vinurilor moldovenesti

Se pare ca nu peste mult timp vom putea gusta vinuri venite din celebrele pivnite de la Cricova. Comisarul European pentru Agricultura Dacian Ciolos a pus umarul la acceptarea fara limite cantitative pe piata UE a vinurilor moldovenesti. Rusii pot de-acum sa se linga pe bot: au crezut ca prin embargoul asupra vinului ii vor obliga pe moldoveni sa joace in continuare cum vrea Putin. Las’ ca bem noi vinul ala (io unul sigur!!!)!

Ce e la Cricova? Raiul subteran :-)

http://www.cricova.md/main.html

Acest articol (ca de altfel toate de pe numisfera…) nu este platit. Daca fac reclama, doar gena mea moldoveneasca este “di vina”… De vina, de vin…

 

Posted in Discutii generale | Leave a comment

Noul Google: Roma, circ, nia?

No comment, desi imi sta ceva pe limba referitor la rroma, circ, s.a.m.d…

L.E. Google si-a reparat greseala admirabil:

Posted in Discutii generale | 1 Comment

Ridicarea presiunii in calorifere

Fiindca se apropie sezonul rece incepem sa ne gindim la pornirea centralei termice. Una din problemele care apar la cei care locuiesc la etajele superioare la bloc este presiunea scazuta a apei din retea. Blocurile care sint cele mai departate de hidrofor (ce se gaseste de regula in punctul termic de cartier) au in general in timpul zilei presiunea la apa rece de sub 1 bar.

Intregul articol.

Posted in Discutii generale | Leave a comment

Verighete

Dupa opinia mea verigheta este cel mai simplu inel. O saiba, ca sa zic asa.

Si daca e cel mai simplu inel, cit poate costa? Dupa ce am depus actele de casatorie la starea civila am dat o raita cu Ramo pe la bijuteriile din magazinul Bega. La primul stand la care am oprit am avut un soc. Un singur model de verighete simple si subtiri, restul SF-uri pentru manelisti negriciosi casatoriti cu pitipoance plasticate. O intreb pe “doamna” vinzatoare care se uita la la tricoul meu cu “Life is Good” ca un popa la o pentagrama din flacari daca poate sa ne arate modelul ala simplu de inele. “Sa stiti ca dureaza doua luni comanda, vin din Portugalia! Dar daca le doriti pe cele expuse costa 9000 lei.”

M-am uitat la Ramo, ea la mine: “hai de-aici!” Decit sa dau 2000 euro pe doua verighete perfect simple, mai bine imi iau o lampa de acetilena si invat sa mi le fac singur.

Ne-am carat de acolo glumind ca probabil de aia costa atit fiindca vine un portughez cu ele-n traista pe jos din Lisboa si pe drum doarme la toate hotelurile de 5 stele care-i iasa in cale. Ne-am dus apoi la Gigi Bijutierul de pe Alecsandri si am intrebat daca fac verighete simple. “Plate sau bombate?” a intrebat vinzatoarea. Dupa surpriza de 9000 lei de dinainte prefer intii sa intreb care-i scorul, sa stiu o treaba, apoi mai vedem noi fineturi de gen “in plan sau in spatiu”…

A, pai e 200 lei manopera, plus materialul…

Fac io un calcul in minte, 200 ori doi e sub 100 euro iar aurul il dau eu. Ma rog: maica-mea… Ca doar maica-mea acum vreo 25 ani a adus un ditamai ghiulu’ XXL size din Uniunea Sovietica, sa aibe “odorul” ce pune pe deget…

Fiindca nu-mi place deloc culoarea aurului rusesc (e rosiatic) intreb daca se poate ca verighetele sa nu fie rosii. Femeia zice ca nu e nici o problema, vor fi galbene.

Doar ca vor fi gata in 2 saptamini, sau daca vrem mai repede, cu taxa de urgenta – platim inca 100 lei.

Nu platim inca 100 lei decid eu (sint cap de familie acum, gata cu aruncatul banilor pe prostii! :-) ), asteptam.

Azi le-am ridicat. Verighetele. Si intelesesem eu gresit: n-au fost 200 bucata, ci amindoua. Si mi-au mai dat si ceva aur inapoi. Exact cum le-am dorit: 3,5mm latime, putin bombate. Simple, clasice ca baletul rus.

Problema e ca Ramo are pretentia sa o port pe a mea. Io as pune-o pe deget doar la ocazii. Rare…

In fine, deocamdata o am.

Asta nu e un articol reclama. Nu il cunosc pe Gigi Bijutierul (sponsorul lui Garina Jazz Festival), pur si simplu bijuteria lui ne-a iesit in cale, ne-a facut ieftin, dar totusi nu prea repede chestiile pe care le-am vrut, insa asa cum le-am dorit. Recomand cu caldura firmele care ofera servicii de calitate.

Uite si doua poze:

Posted in Ieftin ca mersul pe jos | 2 Comments

Prima zi de scoala

Astazi am plecat dis-de-dimineata la un client. Deodata cu mine au plecat si parintii sa-si duca odraslele la prima zi de scoala. Mi-au trebuit 7 minute sa ies de pe strada pe bulevard. Pe primul semafor l-am prins de doua ori. De al doilea am scapat rapid dar la podul de la Baile Neptun am pierdut minim 5 minute. De la fintina cu clabuci (aia din sensul giratoriu de la Pestalozzi) a fost liber pina am ajuns la Daliei cu Eroilor. Si de acolo s-a stat. 12 minute mi-au trebuit sa ajung la coltul cu strada Cluj. Per total aproape trei sferturi de ora pentru un drum de 4 kilometri.

Astazi s-a anuntat ca deschiderea macar a unui sens de circulatie in zona Termal se amina pentru 1 noiembrie. Apoi, din cauza araturilor de toamna probabil se va amina pentru 1 decembrie, care, nu-i asa? – e sarbatoare nationala. Apoi 1 ianuarie, care e sarbatoare mondiala si uite-asa vine 1 februarie. Dar in februarie e ger, asa ca mai bine o lasam pe martie….

Pe copilul meu il voi duce pe jos la scoala. Deja ma bucur (un pic sadic) gindindu-ma ca scap de nervii zgindariti de timpul pierdut aiurea in trafic.

 

 

Posted in Ieftin ca mersul pe jos | 1 Comment

Viaductul de la Popa Sapca inundat. Iar!

Daca mi-ar da cineva 10 euro pentru fiecare data in care am vazut viaductul de la Popa Sapca inundat, as sta un sejur la mare in Croatia ca belferul. La 5 stele.

Cind eram copil viaductul respectiv inundat devenea lacul nostru pe care ne plimbam cu plute facute din polistiren sterpelit de la statia de prefabricate de unde e acum Praktiker. Sau era bazinul de inot unde puneam la concurs sopirlele prinse pe rambleul caii ferate.

Din multele masini ramase blocate in balta aia (care poate avea si 2 metri adincime!) tin minte un Oltcit condus de o tinara (pe atunci inca nu aparusera pitipoancele de mall) care a reusit performanta sa infiga masinuta aproape complet in balta. Arata gagica ca o curca plouata dupa ce a iesit cu chiu cu vai, in uralele asistentei compuse din noi golanii, pe geamul lateral. Era in anul in care Steva a reusit sa ciupeasca cizmele-sold de pescuit ale lui taica-su. Si bineinteles ca n-a zis nimic, de a luat seniorul apa la galosi cu ocazia primei partide de pescuit si logic ca a luat-o si Steva pe coaja dupa aia…

Revenind la pasajul inundat, aflat la doar citiva metri de inelul retelei de canalizare de sub strada Demetriade realizat din ovoide de beton de 2 metri inaltime, stau io si ma intreb: daca face Robu cale ferata subterana de la Gara de Nord la Gara de Est, o sa ia si vagoane submersibile pentru certitudinea inundarii cam o data la 2 ani? Am fi primul oras din lume cu serviciu public de transport cu submarine…

Posted in baiet fiind paduri cutreieram | Leave a comment

Spalarea caloriferelor: cum se face, cît dureaza si cît costa o curatare si protejare a instalatiei de incalzire in mod profesional

Cînd vine vorba de spalatul caloriferelor cred ca toata lumea îsi imagineaza deja niste instalatori transpirati tîrînd cite un calorifer din care se scurg pe parchet sau gresie niste zoaie negre, uleioase spre cada de baie unde îl clatesc de 2-3 ori cu apa prin furtunul de la dus. Intr-adevar, pentru cei conectati la reteaua de termoficare a orasului acesta este singurul mod de a-si curata mîlul si rugina din calorifere, în încercarea de a îmbunatati cît de cît situatia. La caloriferele legate la termoficare problema este perpetua: degeaba îti speli caloriferele, ele sînt legate la o instalatie uriasa, de cele mai multe ori din tevi de otel vechi ruginite iar apa din instalatie este oricum, dar nu curata. Cine s-a debransat de la termoficare si si-a montat centrala proprie aproape sigur a observat ca sectiunea tevilor de racord la termoficare este aproape obturata de depuneri. La mine cel putin, printr-o teava de 1/2 toli nu încapea nici o mina de pix din cauza calcarului depus. E usor de imaginat atunci ce se aduna in calorifere…

Citeste intregul articol.

 

Posted in Discutii generale | 5 Comments

O chestie faina: gravura in lemn la comanda

Ca unul fara talent la pictura sau sculptura, cred ca dintotdeauna mi-am dorit chestii din lemn masiv personalizate. Am inceput cu o bucata de dulap de stejar vechi de peste 100 ani, decupata cu drujba ca sa se potriveasca pe piedestalul unei vechi sobe austriece din fonta pe care am recuperat-o dintr-o cladire in paragina si pe care o folosesc drept suport de flori. Cred ca suportul de flori astfel personalizat are 50 kile, dar macar arata bine!

Sa fim bine intelesi: dulap in limbaj tehnic este o scindura cu grosimea de doi toli, nu ma refeream la dulapul de haine…

E de inteles asadar cit m-am bucurat cind am aflat ca un prieten si-a luat o masinarie computerizata care face gravuri in lemn (basorelief?) inclusiv dupa fotografii.

Initial m-am gindit sa il rog sa-mi faca o copie in lemn a reversului monedei de 500 lei 1941, stiti voi care, aia cu Stefan cel Mare ingenuncheat tinind in brate manastirea Putna si cu legenda “Moldova lui Stefan in veci a Romaniei” (ca era tocmai in ziua cind am pus pe blog ordinul lui Antonescu “Ostasi, va ordon: treceti Prutul!”).

In fine, moneda o am in solid silver, asa ca judecind la rece nu vad motivul pentru care sa o comand in lemn. Iar fiindca impreuna cu Ramo avem Timstal-ul si logo-ul e reusit (parerea mea!) am decis ca mi-l doresc si in format 33 x 25 cm, varianta lemn de fag stratificat.

Astazi l-am primit si sint tare mindru de el!

Daca va incalzeste ideea de a transpune in lemn o imagine care inseamna ceva pentru voi sau cautati un cadou, un obiect decorativ personalizat sau unicat, intrati cu incredere pe http://gravurilemn.ro/

 

Mie-mi place chestia ce-am primit-o azi, sau cum zice englezul: it’s made my day…

L.E. : Aici si varianta colorata, deocamdata doar in Photoshop.

 

 

 

Posted in Discutii generale | 4 Comments

22 Iunie 1941. Antonescu: Ostasi, va ordon: treceti Prutul!

Daca odata in viitor Moldova va redeveni Romania, 22 iunie va trebui sa fie sarbatoare nationala.

Posted in Discutii generale | 3 Comments

Tensiune

36 grade Celsius azi in Timisoara. 32 la mine in bucatarie…

Am facut un mic experiment: la interval de 5 minute mi-am masurat tensiunea arteriala, inainte de un dus rece si dupa.

Concluzia e ca:

1) Apa rece face minuni:

Adica tensiunea a scazut cu 10 unitati in 5 minute in urma unui banal dus rece!

2) m-as muta in Alaska!

Posted in Discutii generale | 1 Comment