Blog

Desi nu mai beau cafea instant de pe vremea ness-ului Amigo adus prin contrabanda din Uniunea Sovietica, saptamina trecuta ma invirteam printre rafturile din Selgros cautind o cafea solubila. Care sa fie ieftina si sa nu fie decafeinata. Sau decofeinizata, whatever…

Am luat un Doncafe: dooj’de lei doua sute de grame. Perfect pentru ce-mi trebuie mie.

Apoi, desi au trecut vremurile cind bunica topea grasime la cazan si facea sapun de casa, am intrat in vechiul magazin de metalo-chimice din Balcescu si-am luat cu 4,50 lei un kil de soda de rufe (anhidra).

Frustrant a fost faptul ca urmatorul articol de pe lista nu l-am gasit in nici una din cele 15-16 farmacii in care am intrat: vitamina C. Fratele meu, nu gasesti vitamina C pudra (acid ascorbic pur) nici sa dai cu tunul! M-au plimbat degeaba farmacistele (cred ca-i bransa cu cele mai frumoase femei… si amabile) de la una la alta de-am capiat. O intreaga dupa-masa de simbata. Pina la urma m-am suparat si-am cumparat 800 (!)grame. Din Polonia, la un pret mai mic decit motorina arsa aiurea facind turul farmaciilor si trecerea in revista a majoritatii gagicilor cu halat alb din oras.

Sare iodata am acasa, cre’ca doua kile. Desi imi trebuie doar 2,5 grame.

In fine, ieri a venit postasul cu un plic burduhanos cu 4 flacoane a 200 grame de C6H8O6 asa ca am pregatit cintarul de laborator, un vechi tanc din bachelita, o spatula, un termometru si am pus de-un mini laborator de chimie.

Am turnat 250 ml de apa in tancul de bachelita, am pus 14 grame de soda, amestecind continuu, apoi am vitaminizat zeama aia cu 4 grame de acid ascorbic. Dupa ce mica efervescenta s-a terminat, am dat culoare amestecului cu 10 grame de cafea instant. Pentru gust (mint, chestia asta nu e potabila!) am pus doua grame jumate de sare, exact cit DZR de pe orice eticheta de mezeluri.

Lichidul negru ca orice cafea pe care l-am preparat se numeste caffenol si este cel mai ieftin revelator foto. Poti developa orice: filme alb-negru, color, dia sau hirtie. Eu am experimentat aseara pe un film dia color, doua filme normale color si citeva hirtii foto scoase din cutia mea de ceai. Cu rezultate mai mult decit surprinzatoare. Ca sa folosesc un termen din romgleza: am avut fun si am facut si niste chestii faine:

Mie-mi plac in varianta alb-negru, pe care o puteti vedea pe flick-ul meu:

http://www.flickr.com/photos/40097686@N00/

Nu-i rau pentru inceput, si mai ales folosind filme expirate din 2001 – ca n-am avut curaj sa “stric” din pretioasele mele filme “bune” pe chestii luate din bucatarie, baie si farmacie!

Avind o jumatate de ora libera in timp ce o asteptam pe Ramo sa-si faca nus’ce control la dentist (cred ca iar vrea sa-si bage o potcoava-n gura pentru citeva luni) am profitat de ocazie sa fac o poza cu cutia de ceai. Stiti voi care, am descris-o deja .

Acuma stau si ma intreb: care-i mai faina: negativul din stinga, sau pozitivul din dreapta?

Si oare unde pot inrama chestii mici de 6 cm pe 6 cm? Cu o rama care sa nu fie mai groasa decit poza in sine?

L.E. Inca doua poze, facute azi inainte de prinz (cred ca m-a prins ora 11:11 acolo… azi fiind 11.11.11…)

Am pozat (pe film) zilele trecute prin Timisoara. Am developat filmele si le-am “digitalizat” asa cum va povesteam mai inainte, cu aparatul de marit si cu o camera digitala.Si daca tot am scanat si filme mai vechi, mai pun o data o fotografie de anul trecut, de data asta nu scan al pozei ci poza a filmului:

Mai am, dar e sfirsit de luna si sint cu spatiul alocat pe server pe terminate: ultimele poze a trebuit sa le micsorez un pic ca sa incapa….

L.E. Cine a avut rabdare sa priveasca pozele toate, primeste o bomboana:

Se da:

- un kil de filme alb-negru developate;

- un aparat de marit entry-level din anii ’60-’70;

- o camera foto digitala cu functie macro.

Se cere: digitalizarea imaginilor de pe film.

Cum zicea proful meu de mate, regretatul domn Maghiaru, daca nu stai cu falca-n mina cautind magarul lui Buridan (ala de-a disparut in ceata…), de multe ori solutia problemelor e mai simpla decit pare.

Probabil unii inca au acasa prin pod, garaj sau pivnita un aparat de marit prafuit, fie ca-i UPA, Opemus sau Krokus, ramas din vremurile de glorie ale filmelor AZO, ORWO sau SVEMA. Iar cine are asa ceva pe acasa, e mult mai probabil si ca are prin sertare o gramada de filme, cu amintiri de la banchet, betiile de 1 mai de la Baile Felix, nunta surorii sau botezul lu’ ala micu’ (care acu’ e deja la facultate…).

Io fiind baiat bun (vezi sa nu…) va dau o solutie (aproape) desteapta la rezolvarea problemei cu trecerea in digital a filmelor foto vechi (sau noi, asa cum e cazul meu – al unuia care se zgiriie pe ochi ca a aruncat sute de negative acum 8-9 ani…).

Adica, daca ati fost suficient de destepti incit sa nu aruncati aparatul de marit a’ lu’ al batrin, sa va pastrati negativele, alb negru sau color, dar n-ati fost suficient de prosti incit sa dati sute de euro (1119 lei, mai exact) pe un scanner Epson V600 care scaneaza decent si filme, va dau eu o solutie ieftina, desteapta si rapida.

Rasturnati capul aparatului de marit (adica il puneti cu obiectivul spre tavan, in loc sa fie spre podea), dessurubati obiectivul (pur si simplu nu va trebuie), bagati filmul in carrier, aprindeti lampa aparatului de marit, potriviti imaginea dorita, puneti aparatul digital in regim “macro”, asezati aparatul in locul obiectivului aparatului de marit, focalizati pe imaginea de pe film si faceti o poza.

Poza respectiva o descarcati in calculator, apoi in Photoimpact (ce folosesc eu) sau Photoshop (pentru cei mai profi) decupati exact imaginea, dati Invert si Auto Level.

Rezultatul initial ar trebui sa fie ceva de genul:

Iar cel final:

Sau:

La poze color, deocamdata nu am prea multe exemple de dat, spre rusinea mea, prefer alb-negru. Am un singur film color facut, si ala e expirat din 2001, si mai e si Konica ISO 200 (mai prost de atit nu cred ca poate exista: si ISO 200 si expirat de 10 ani si facut pe soare puternic!):

Oricum, decit sa dati ‘spe euro pe un scanner (multe cica sint slabe rau, daca e sa ne luam dupa review-urile de pe net) sau zeci de lei pe scanarea unui film la laboratoarele foto, merita incercat, nu-i asa?

Am developat un film facut “de proba” pe noapte cu Oly meu cel mic, XA-ul din Boys’ toys. Totodata am incercat si o panorama nocturna facuta fara trepied, cu un timp de expunere de 25 secunde cu aparatul asezat periculos pe un stilpisor din balustrada de pe cheiul de la Brooklyn Heights. Io zic ca au iesit binisor toate, inclusiv fotografiile facute negativului. Va plac?

Duminica trecuta neavind nici un chef sa ies afara dupa ce indurasem vineri si simbata temperaturi de pina la 41 grade Celsius am stat toata ziua cu burta la aerul conditionat, bind Inka cu gheata si facindu-mi de lucru cu un Dremel tool, o cutie de ceai, o bucatica de lemn, o foaie de hirtie neagra si ceva banda izolatoare. Rezultatul? O super camera de fotografiat medium format (6 x 6 cm). Suspectez ca desi vechea mea cutie Jakobs era Made in Germany si de un format mai profesional (12,5 x 15,75 cm) noua mea pinhole camera Twinings English Breakfast Tea face poze mai faine. E drept si ca ceaiul ala e preferatul meu, pe cind cafeaua Jakobs o beau doar in lipsa de ceva mai bun (cum ar fi un Dallmayr Pro Domo).

Cum de am regresat de la formatul 5 x 7 toli la cel de 2 1/4 x 2 1/4?

Simplu: de patru luni caut un frame de 5 x 7 pe net de vinzare si n-am gasit! Nu e o rama oarecare, e o chestie cu balama, din lemn sau plastic in care se pun unul peste altul negativul si o bucata de hirtie pentru a face o copie pozitiva 1:1 pe hirtie a imaginii de pe filmul format mediu. Sint rare si uite ca n-a mai scos nima’ asa ceva pe ebay…

Dar cind imi construisem laboratorul foto in martie-aprilie gasisem intr-un lot de tavi, termometre, pensete si alte cele si o cutie cu 40 rame de diapozitive de prin anii ’60, diapozitive de un format ciudat, 6×6 cm. Poze de tipul asta (patrate) stiu ca face Bronica, un aparat ce costa mai mult decit Opelul meu din ’94… Diesel!

Neavind bani sa-mi cumpar Bronica, mi-am facut eu ceva cel putin la fel de bun:

- carcasa din metal (nu plastic ieftin armat cu fibra de sticla ca la Oly-ul meu e 620…)

Body-ul metalic, pe linga ca e antisoc are si o gramada de chestii high-tech si mecanica fina inauntru :

Senzorul de imagine este mai mult decit dublul unui Nikon, Canon, OLY, etc:

Ok, destul cu datele tehnice (va mai zic doar ca are un f stop de 150!). Hai sa va arat si niste exemple de poze:

Mai un fapt divers: hirtia foto folosita pe post de film e expirata de mult, o bucata neexpusa pusa in revelator devine gri in loc sa ramina alba…

Dar poate asta o fi secretul unor poze reusite?

Darth Vader camera, XA cu A11, OM4 cu 250 back, FE280 si Winder2, Beseler C23, Omega B22, Scoponet sau Micromega critical focuser, Watson loader, Rhodes timer, Kentmere 100, Rondinax 35U.

Numai denumiri ciudate, de care – cu mici exceptii – nu auzisem pina nu de mult. Nu auzisem si cu atit mai putin, nu stiam care ce face.

Am invatat sa profit cit mai mult de ebay, FedEx, UPS si USPS ca sa-mi fac damblaua in ale fotografiei alb-negru. Desi in ultimul timp se pare ca fotografia alb-negru – si ma refer aici atit la folosirea aparatelor cu film cit si la developarea simbata seara a filmelor si hirtiei fotografice in laboratorul din baie sau de pe masa de bucatarie – redevine in atentia a tot mai multor fotografi amatori (profesionistii nu au renuntat niciodata la aparatele pe film!) preturile aparatelor si accesoriilor foto “argentique” inca sint la nivelul cel mai mic inregistrat vreodata. Zic “inca” fiindca la unele chestii deja cresc simtitor licitatorii. Dar cu rabdare, bafta si un pic de “stiinta” in cautare pe ebay se mai pot lua chestii faine la preturi “de criza”.

Deocamdata va arat poze cu citeva “jucarii”. Majoritatea fotografiilor de pina acum sint de familie, asa ca locul lor nu e aici, insa am si citeva peisaje pe care o sa le scanez cind o sa am ocazia si o sa le urc pe blog. Atit pot sa zic, ca prima “sapuniera ” Olympus XA2 (pe care n-am pozat-o fiinca e urita: zgiriata si vai si amar de ea) a facut niste fotografiii de sta pisicul in coada in Savannah. Acum ca mi-am luat si un XA care are lentilele zice-se si mai bune ( e comparat cu Leica) de-abia astept sa fac un film si cu el…

Iar chestia aia care seamana cu capul lui Darth Vader din Star Wars e un foarte rar Konica Aiborg, o camera cu un design trasnit si cu niste functii pe care nu le-am mai vazut decit la un aparat digital. De exemplu poate fi programat sa faca pina la 38(!) de fotografii la intervale de timp prestabilite, sau miscind de un fel de joystick se misca in stinga-dreapta spotul focalizarii.

Ce vedeti in jurul lui Oly OM4 e o constructie ce cintareste 3-4 kile compusa (in afara de camera propriu-zisa) dintr-un winder (motor ce trage filmul si face si un burst de 3.5 poze pe secunda ) apoi un 250 back, care nu face altceva decit sa inmagazineze un film lung de vreo 10 metri, suficient sa faci 250 poze cu el. Film incarcat de un 250 loader (piesa din lemn cu manivela…) pe care l-am cumparat la risc, inainte de a avea restul. Ma gindeam ca oricum ar arata bine in vitrina, daca nu as fi gasit si celelalte acareturi…Urmeaza un flash grip pe care nu l-am mai incarcat cu baterii (intra 6 baterii de radio Gloria in el), altfel ajungeam la 10 kile de aparatura, grip pe care am cocotat flash gun-ul FE280, ce era pe vremuri cel mai avansat blitz, capabil de timpi de pina la 1/2000s.

Nu va zic cit m-au costat kilele alea de aparatura, ca imi luam un Ford Bronco la mina a doua de banii aia. Si citeva plinuri…

Utilajele de developat le las pe data viitoare. Stati pe aproape…