Ultima fiță a mea in materie de colectionat se cheama cupoane de ratii alimentare.
Si cind aceste cupoane au si imagini propagandistice pe verso sint cu atit mai interesante.
Avind ceva timp de pierdut pe malul Mediteranei, fiind si curios sa aflu detalii despre putin cunoscuta perioada a razboiului civil spaniol si a deceniilor de franchism ce au urmat, am profitat de ocazie sa imi largesc putin cunostintele.
Fac un mic rezumat, a doua Republica Spaniola s-a confruntat cu o revolta a militarilor condusi de Franco, urmind un razboi civil singeros. Excesele au fost facute de amindoua partile implicate in conflict, mai mult de un milion de oameni disparind din populatia Spaniei. Asta stiam. Stiam si de Mota si Marin, eroii legionari morti la Majadahonda, stiam si de “divizionul roman de artilerie Tudor Vladimirescu” din cadrul Brigazilor Internationale condus de Valter Roman, tatal lui Petre Roman (recomand cartea “Evocari” de Valter Roman). Stiam deci si de Hemingway, Dollores Ibarruri sau de Legiunea Condor, cea care a bombardat Guernica, dindu-i ocazia lui Picasso sa mai mizgaleasca o opera de zeci de milioane de dolari.
Nu stiam insa de ce Spania lui Franco nu a intrat in razboi alaturi de cei care l-au ajutat decisiv in lupta impotriva comunistilor: Hitler si Mussolini. Desi Hitler oferise Gibraltarul si Marocul Spaniei, pastrind doar Insulele Canare pentru Germania ca baza de submarine, Franco nu a acceptat. Motivele oficiale au fost ca Spania oricum ofera mult Germaniei interzicind britanicilor intrarea in porturile spaniole si garantia unui flanc linisit la Sud de Franta.
Adevaratele motive au fost altele:
-poporul spaniol murea de foame. Petrolul venea din America iar alimentele erau lasate sa treaca de britanici.
- o jumatate din populatia Spaniei nu era sigura din punct de vedere politic. Catalanii si bascii, de exemplu doreau independenta (ba chiar existase pina in 1937 un stat basc, Euzkadi, si unul catalan, Estat Catala). Asa ca lui Franco doar o blocada navala britanica ii lipsea si un robinet inchis de petrol de catre americani.
Cit de grava era situatia alimentelor pentru spaniolul de rind?
Cica 200.000 oameni au murit de foame dupa terminarea razboiului civil. Rationalizarea alimentelor a existat 15 ani, pina in 1952, an in care nici Germania cea intens bombardata nu mai suferea de foame! Franco a inteles in final ca semifeudalismul conservator spaniol e sortit esecului si a deschis tara investitiilor straine, dupa care a urmat “miracolul spaniol” cu o rata de crestere depasita la acea data doar de Japonia.
Nu despre asta vrea azi sa va povestesc insa, desi scriu articolul acesta dintr-un apartament construit exact in timpul acelui “miracol” de dezvoltare. Ma intorc la ratii, si la propaganda.
Stiati ca steagul republican spaniol era tricolor, rosu, galben si albastru, doar cu culorile dispuse orizontal?
De unde stiu? De pe un cupon de ratii…
Probabil unii isi aduc aminte de jumatatea de litru de ulei, kilul de zahar si piinea de pe cartela de acum hat 22 ani, nu cu mari diferente fata de ratiile spaniole, atit franchiste cit si republicane. Din cite am inteles, cupoanele de ratie spaniole erau pentru o saptamina, nu pentru o luna, iar femeile, batrinii si copiii primeau intre 60-80% din ratia unui barbat adult. Popii, politaii si ofiterii de armata primeau cu 50% mai mult. Piata neagra era in floare, la fel si coruptia. Suna cunoscut, nu? Inca in anii ’50 cei ce coborau in Madrid din trenuri venite din provincie erau perchezitionati si li se confiscau alimentele. Nu mai zic ca Franco a continuat sa semneze personal sentinte de pedeapsa capitala pentru cei care au luptat de partea republicanilor pina in 1974. Amnistie? , reconciliere?… chestii pentru oameni dusi cu capul! Asa si cu limba: spaniola oficiala peste tot, desi cei care au fost prin Spania stiu ca milioane de oameni vorbesc dialecte…
In fine, iar derapez si nu am zis nimic de republicani, care au facut cooperativizare fortata, cam cum s-a facut ulterior la noi: nu intri la colectiv, intra colectivul la tine, plus ca te mai alegeai si cu un glonte-n ceafa.
Cum vi s-ar parea sa stiti ca aveti ratia de doua cepe, 150 grame de linte, 25 grame de zahar si un sfert de kil de faina pe saptamina?
