L-am luat plin de praf si mizerie de la un cineva care se muta, l-am curatat mai bine de doua ore cu diverse chimicale si acum luceste de-ti ia ochii. Solid ca Stinca Gibraltarului.

E cam greu si sint constient ca la vara pe 40 grade la umbra prin Manhattan daca-l iau cu mine o sa transpir un litru suplimentar de apa. Dar e o bijuterie pe care mi-am dorit-o de mult, asa ca o sa o port… iar apa de hidrant din New York este perfect potabila…

Ca un fapt divers, la un moment dat patronul firmei producatoare se numea Fred Albu. O fi fost roman?

[Show as slideshow]

Vremea a fost superba, cu tot curentul rece care trage printre zgirie-nori, buda la care a fost Ramo (o vedeti la coada la intrarea la buda in una din poze) a fost hi-tech si curata la superlativ, ba chiar si metroul a venit repede si apoi am urcat direct in autobuzul care parca ne astepta. Daca mai pun la socoteala si cei 12 centi gasiti in Times Square eu zic ca a fost o zi buna

Poze: citeva sute plus doua filme de 35mm cu noul Oly OM-2N pe care vi l-am aratat zilele trecute.

A, si batrinul saxofonist ce-l vedeti in una din poze singur pe o banca a cintat Blue River atit de frumos incit m-am asezat si eu pe o banca si l-am ascultat vreo 5 minute. Iar pustanii cu viori, la fel au cintat frumos ceva clasic. Nu ma intrebati ce partitura, ca deja cereti prea mult!

[Show as slideshow]

Linistit ca nu otravesc porumbei sau ca nu amorsez vreo bomba (era la ora la care 30-40 de insi imbracati in negru agitau niste bete de babus pe ritmul tobelor batute de niste copii de la balconul Operei) omul a mai stat cu mine citeva minute de vorba, curios sa afle cum se fac pozele cu cutia de ceai.

Nu i-am dat adresa blogului, i-am zis doar ca daca o sa caute bine pe net, azi va avea ocazia sa vada imaginile.

N-am stat prea mult, ca a inceput sa ploua. Da’ 15 poze tot am facut…

Poftiti de le vedeti si voi:

[Show as slideshow]

Ieri, in parcarea Real de pe Calea Aradului din Timisoara…

Eh, uite ca au venit si zapezile alea, si frigul, si am avut ieri ocazia sa ma dau pe gheata pe Bega. Bine, un metru-doi de la mal doar, ca am totusi peste 80 kile si desi inca n-am facut baie in Bega niciodata (spre rusinea mea), nici nu vreau sa sparg gheata in acest domeniu, nici la propriu si nici la figurat!

Am calcat pe gheata de pe Bega in locul unde pe vremuri era podul de cale ferata ce ducea pe linga Piata Lahovary spre Resita. Am facut si citeva poze pe malul Begheiului, in 2-3 locuri.

[Show as slideshow]

Avind atitea filme, am zis ca azi ies la o tura de pozat prin Timisoara: Bega e inghetata bocna, eveniment ce nu se intimpla an de an.

Am schimbat bateriile intr-unul din Olympusurile OM-4, am incarcat filme in toate aparatele, am pus unul cu teleobiectiv in geanta, unul cu obiectiv mic pe umar, (ca sa nu ma obosesc sa tot schimb obiectivele), si am coborit sa deszapezesc masina lui Ramo. Ca a mea e cu bateria moarta…

Juma’ de ora mai tirziu am revenit acasa transpirat si nervos. N-am reusit sa ies: masina e pe o panta de gheata pe care pus si simplu nu am putut-o urca. Am lasat geanta cu aparatul greu, cu teleobiectiv si am plecat pe jos, cu Oly-ul la care schimbasem bateria aseara. Cu obiectiv mic, de incape in buzunar. Am ajuns pe podul pietonal din spatele Parcului Copiilor si hai sa fac o poza. Click si atit! Clack nu s-a mai auzit… Futui! Verific bateria: moarta!

Desi pe ambalaj scrie 06 2021, n-a tinut nici macar pentru o poza. Frigul e de vina, fiindca ajuns acasa, dupa jumatate de ora am auzit si clack-ul… Baterii luate de pe internet, cu duzina!

Asa ca m-am intors acasa cu coada intre picioare. No pictures today…

Am poze de iarna trecuta, dar nu-s acelasi lucru.

P.S. Vind ieftin baterii 2 LR76, CR1/3N, K58L, DL1/3N, CR11108. Ofer garantie pina la deschiderea ambalajului

Am mai pozat capace de canal si in America, si in Europa, am ajuns sa fac citeva poze si de “medalii pe asfalt” din Africa.

Cit despre cele din Gibraltar, m-au cam dezamagit: ma asteptam la ceva cu blazonul orasului (asa cum e capacul de la apometru). Cind colo, niste chestii patrate, sau genericele capace facute de Pont a Mousson ce le intilnesti si-n Romania mai nou. Asta e, macar marocanii si spaniolii le au personalizate, chiar daca unele sint tocite.

Astea fiind zise, deci am fost la Barcelona. Si am si vizitat-o din fuga unui bus din ala cum am auzit ca au aparut si la Bucuresti (deci cred ca am reducere de 10%, ca asa scrie pe pliant: oriunde in lume sint City Sightseeing buses, daca-l prezint mi se face rabat la pret).

De data asta nu s-a mai repetat ghinionul de anul trecut de la Amsterdam, cind in loc de 8 ore intre avioane am avut doar 3, deci nici o sansa sa ajung in cartierul cu curve sau sa bag un joint… Nu ca as fi genul, dar macar sa fi aruncat o piatra intr-unul din canale si sa ma pis in centru… Am profitat deci de cele 10 ore pline intre avionul de la Malaga si cel spre Timisoara si am dat o raita prin orasul lui Gaudi.

Scump ca naiba transportul, busul de la aeroport la Piata Catalunya si apoi cel turistic, pentru doua persoane a fost peste 70 euro (72 mai exact). Insa a meritat, si daca mai ajungem acolo o sa repetam figura, dar cu conditia sa stam macar un week-end.

N-am repetat greseala din Malaga unde ne-a pus dracul sa halim tapas (vorba-vine: “halim” ca am lasat in bol chestia aia neagra urit mirositoare si cu gust de mat gros de porc fiert cu tot cu rahatul din el), asa ca am intrat la Burger King unde am devorat un whooper menu. Mi-a parut rau apoi, fiindca dupa aia am descoperit alaturi Hard Rock Cafe, iar eu fiind membru All Access am prioritate la loc la masa si 10% reducere. Adica mincam un T-bone steak sub masina la pret de burger fiindca odata cu plata tricourilor (io cu The Who si Ramo cu Jimi Hendrix) am trecut de 200 puncte in cont ceea ce inseamna ca mi-au dat inca 20 dolari. Nu-i nimic, gasesc eu un Hard Rock Cafe unde sa-i cheltui… De ce am zis “sub masina”? O sa vedeti in poze.

Superb oras Barcelona. M-a cucerit definitiv cu eleganta, curatenia, clima, verdeata, vechiul si noul.

Spania in general este mult mai frumoasa decit m-as fi asteptat, am inteles in sfirsit cum cineva poate decide la 54 ani sa lase balta o cariera stralucitoare de medic in Timisoara pentru a se muta acolo, si nu in Marea Britanie, de exemplu. E suficient sa citesti o statistica oficiala ce zice ca peste un milion de englezi traiesc in Spania. Mai multi chiar decit romani.

Revenind la Barcelona (cu vorba doar, desi sper sa ma mai duc acolo) mai spun doar ca l-am trecut pe lista mea de suflet, alaturi de Munchen, Viena, Praga, New York, Budapesta si Berlin. Si asta e mare lucru fiindca in Munchen am stat 3 ani, la New York un an, Budapesta am vizitat-o de zeci de ori.

Am peste 900 poze, asa ca sa nu aveti pretentia sa le pun pe cele mai frumoase. Mai bine va urcati curul in avion (e 30-35 euro un zbor cu Wizz-ul) si mergeti sa vedeti cu ochii vostri!

[Show as slideshow]